Coroziunea se referă la procesul de deteriorare a materialului și de deteriorare cauzată de mediul înconjurător, inclusiv de metale și materiale nemetalice. Rezistența la coroziune a materialelor metalice depinde de factori precum compoziția lor, proprietățile chimice și morfologia structurală.
Clasificarea rezistenței la coroziune a materialelor metalice
Coroziune chimică
Coroziunea chimică apare din cauza interacțiunii chimice directe dintre metale și mediul înconjurător. Include coroziunea gazoasă și coroziunea metalelor în non-electroliți. În coroziunea chimică, nu se generează curent electric, iar produsele de coroziune se depun pe suprafața metalului.
Coroziunea electrochimică
Coroziunea electrochimică apare atunci când metalele intră în contact cu soluțiile de electroliți. Se caracterizează prin generarea de curent electric în timpul procesului de coroziune. Produsele de coroziune nu acoperă suprafața metalică anodică, ci se formează la o anumită distanță.
Coroziunea generală
Coroziunea generală are loc uniform pe suprafețele interioare și exterioare ale metalelor, rezultând o reducere a ariei secțiunii transversale și o eventuală defecțiune a componentei portante.
Coroziunea intergranulară
Coroziunea intergranulară are loc de-a lungul granițelor din interiorul metalului, fără a provoca modificări aparente în forma metalului, dar poate duce la defectarea bruscă a echipamentului sau a componentelor.
Coroziune prin pitting
Coroziunea prin pitting are loc în zone localizate pe suprafața metalului și progresează rapid spre interior, pătrunzând în metal și provocând daune semnificative.
Coroziune la stres
Coroziunea la efort se referă la daunele cauzate de mediul corosiv asupra metalelor aflate sub presiune statică. Apare de obicei prin granulele metalului.
